şi mai ales et caetera!

Lucruri pe care nu le înţeleg

2011-10-04T16:03:00.005+03:00

Nu înţeleg oameni buni de unde atâta răutate. De unde agresivitatea asta generală faţă de oamenii în vârstă? Refuz să cred că ajungem să-i eliminăm şi noi pe bătrâni din societate, doar pentru că se mişcă mai greu, pentru că sunt bolnavi sau pentru că pur şi simplu încă mai trăiesc şi "ne respiră aerul". În Occident, şi nu numai, pare-se că bolnavii şi bătrânii ies cumva din normalitatea impusă social. Cum ar fi, de exemplu, s-o trimit pe mama la azil şi să n-o las să-şi îngrijească nepoţii?
Zi de zi sunt martora unor incidente regretabile în care oameni fără putere sunt ameninţaţi de persoane cu vărsta între 15 şi 55 de ani. De la agresivitatea verbală la cea fizică nu e decât un pas, şi din păcate, aceste evenimente se întâmplă cel mai adesea în case, la adăpostul pereţilor, agresorii fiind tocmai familia.
Reacţiile acestea nu ţin, după părerea mea numai de educaţie, ci în primul rând de umanitate! Nu poţi să ţipi şi să ridici mâna la un om în vărstă doar pentru că tu ai impresia că se plimbă cu autobuzul...
Respectaţi-vă bunicii ca să fiţi şi voi respectaţi când veţi fi bunici!

Imnul naţional şi politichia de aur

2011-09-07T12:53:00.009+03:00

Înaintea meciului România - Franţa, au fost intonate imnurile fiecărui stat în parte, că aşa e obiceiul. La noi, a cântat Marcel Pavel. Nu e in atenţia mea performanţa sa vocală, pe care nu o comentez pentru că nu ma pricep, ci faptul că a cântat imnul schimbând textul.

În legea nr. 75 din 16 iulie 1994, este prevăzut:

Art. 9. - Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române", redat în anexa nr. 2.
În interpretare vocală prescurtată, imnul naţional al României se intonează potrivit textului şi partiturii prevăzute în anexa nr. 3.

La anexa 3, cea care ne interesează, apar strofele:

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

Dl. Marcel Pavel a considerat de cuviinţă să modifice această prevedere, renunţând la versurile "Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume/ Triumfător în lupte, un nume de Traian!" şi înlocuindu-le cu "Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă/ La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!".

Având în vedere că dl. Pavel a declarat că: "Se interpreta politic dacă spuneam asta. (...) Mi s-ar fi reproşat dacă aş fi cântat cu Traian.", propun să schimbăm si istoria! Să nu ne mai tragem din Decebal şi, mai ales, Traian, că dă urât la CV!

Jenant şi mai ales et caetera!

Cine pe cine trădează?

2011-06-23T11:11:00.004+03:00

"Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere." Traian Băsescu, preşedintele României

"Există două perspective din care trebuie să privim aceste declaraţii, una este din punct de vedere istoric. În acest sens, declaraţia preşedintelui reprezintă un fals istoric. Pe de altă parte, din punct de vedere cetăţenesc, este o declaraţie lipsită de eleganţă la adresa unui fost şef de stat, al unui predecesor, dacă vreţi" Adrian Cioroianu, istoric

Şi ce model ne oferiţi domnule preşedinte? Ce punem în loc?
Să presupunem că ar fi fost asa, ce relevanţă are pentru noi acum?
Uităm că a fost ultimul monarh care a abdicat din SE Europei?
Uităm care era contextul atunci?
Dacă regele Mihai a trădat interesul naţional al României, ce se întâmplă astăzi în aceeaşi ţară?
Sincer, cred că acest atac gratuit şi grotesc este menit să ne ia gandul de la alte probleme care sunt într-adevăr de actualitate... Cum ar fi deja celebra reorganizare administrativă.
Ce urmăriţi de fapt domnule preşedinte?

Luceafărul poeziei (sau despre cum s-au săturat unii de Eminescu)

2011-06-15T11:35:00.004+03:00

15 ianuarie sau 15 iunie, invariabil după anul 1889... mai bine spus, după 1989...
Începem să ne afirmăm, să ni se urce democraţia la cap, să avem pretenţii şi să dăm cu piciorul la ceea ce ni se pare învechit şi livresc...
"Lasă-l domne pe Eminescu! I-au plăcut femeile, a avut şi talent, a murit răpus de geniu, dar cât să-l mai comemorezi? Stau şi alţii la rând, că doar n-o fi asta singurul deştept?"
Asta e reflexul omului, dacă e vreunul adus prea mult în faţă, trebuie să-i dăm în cap.
Pe mine personal mă deranjează cel mai mult oamenii care se dau sau sunt specialişti în poezie şi dau cu noroi în Eminescu... unii afirmă că poetul neamului nu le spune nimic, alţii că nu a fost chiar aşa geniu cum se afirmă, alţii că nu înţeleg ce atâta tam-tam în jurul lui, că doar e mort de mult... În oricare dintre cazuri, vina nu e a lui Eminescu! Iarăşi, mi se pare jenant să încerci cu orice preţ să te afirmi, călcând în picioare valori, în încercarea de a ieşi cu orice preţ din tipar.
Nu înţeleg de ce sunt unii deranjaţi şi pace! Sunt valori universale care trebuiesc păstrate, dincolo de programele şcolare, de comentariile copiate anii la rând de generaţii întregi şi de cele 10 poezii studiate în liceu.
Nu-i văd pe nemţi renegându-l pe Goethe, pe spanioli plictisindu-se de Cervantes sau pe englezi uitând să-l comemoreze pe Shakespeare.

Blonda care m-a cucerit

2011-06-04T14:36:00.004+03:00

De ziua copilului, adica de 1 iunie, într-un anume an (1926), într-un anume loc (SUA) s-a născut o femeie, pe numele ei Norma Jeane Mortensen. A devenit ulterior cunoscută drept Marilyn Monroe. Nu vreau să insist pe faptul că a provenit dintr-o familie săracă şi că s-a zbătut destul de mult pentru a ajunge ce a ajuns. Nu vreau nici s-o consider genială sau o actriţă desăvârşită. Nu, pentru că, cel mai probabil, nici măcar ea nu credea că este mai mult decât o fiinţă talentată. Am considerat-o mult timp expresia desăvârşită a superficialităţii, a efemerului şi a naivităţii. Într-o zi mi-a picat în mână un citat al ei şi ceva s-a schimbat definitiv în precepţia mea. Aveţi mai jos rândurile cu pricina:

"The truth is I've never fooled anyone. I've let people fool themselves. They didn't bother to find out who and what I was. Instead they would invent a character for me. I wouldn't argue with them. They were obviously loving somebody I wasn't. When they found this out, they would blame me for disillusioning them and fooling them."

Atunci mi-am dat seama că treaba asta se poate aplica oricui, oricând, oriunde. Mi-am dat seama că blonda mea superficială m-a păcălit şi pe mine... M-a păcălit exact cum păcăleşti copiii cu baloane de săpun...Şi atunci m-am bucurat că m-am înşelat în privinţa ei şi mi-e dragă acum această blondă superbă cu ochi trişti.

În loc de rămas bun (sau cum se distrează îngerii)

2011-05-24T15:14:00.004+03:00

Între 3 divorţuri, 2 pseudo-ştiri sportive şi 7 avorturi, sunt băgaţi în seamă, de pe patul de moarte sau de pe catafalc, oameni care ar merita mai multă atenţie dacă am trai într-o altă lume. Nu trăim în altă lume aşa că revin la subiect.
A murit Fănuş Neagu. Dumnezeu să-l odihnească! Pentru 2 zile va fi mai popular la TV ca niciodată, va fi prima ştire, câteva edituri se vor bate pe drepturi de autor sau vor mai trage un tiraj, ca să mai scoată un ban în vremuri de criză, iar apoi vom reveni la deja "banalele" violuri, crime etc. etc. etc.
Între timp vom descoperi prieteni noi ai decedatului, fani, ghicitori în versuri ş.a.m.d.
Soluţia? Niciuna.
Aşa suntem noi, ipocriţi.
Dacă e unul mai deştept îi dăm în cap, dacă pleacă din ţară e trădător, iar dacă moare, ne dăm cunoscători, înţelepţi şi judecători.

Maestre, sunt sigură că ai un nor pufos rezervat de pe care o să-i încânţi pe îngeri şi pe Dumnezeu, aşa cum ai făcut şi cu noi!

Colţul meu de rai...

2011-05-23T13:49:00.009+03:00

"Ce-i pasa lui Zeus de mine?" - George Bacovia

2011-05-23T10:33:00.003+03:00

“In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau auditia colorata, cum vrei s-o iei. Imi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenta coloranta. Intai am facut muzica si dupa strunele vioarei am scris versuri. Fie dupa note, fie dupa urechea sufletului, acest instrument m-a insotit cu credinta, pana azi. […] Pictorul intrebuinteaza in mestesugul sau culorile alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am incercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. Acum, in urma, m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdii. De aceea ultimul volum poarta itlul “Scantei Galbene”. Rosul e sange, e viata zgomotoasa. Nu vreau sa-ti fac teorii. Urasc definitiile dascalilor pentru adormit copiii. Asta-i osanda moderna. Unii ar spune: metafizica culorilor. […] In plumb vad culoarea galbena. Compusii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu ii convine aceasta culoare. Dupa violet si alb, am evoluat spre galben. […] Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben. In manualul de fizica nu mai gasesc alta culoare. In eprubeta mea, orice reactive chimica da precipitat galben. Alta data in plumb, pe langa impresia colorata, mai simteam alta static, de greutate. Plumbul apasa cel mai greu pe om […] forta lui m-a apasat pana la distrugere.” (Aprilie, 1929) (http://georgebacovia.uv.ro)

"Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii." L. Blaga

2011-05-09T13:27:00.006+03:00

PARADIS ÎN DESTRĂMARE

Portarul înaripat mai ţine întins
un cotor de spada fără de flacari.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor
serafimi cu păr nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză găleţile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urma lumini.
Noaptea îngeri goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ţie,
păianjeni mulţi au umplut apa vie,
odată vor putrezi şi îngerii sub glie,
ţărâna va seca poveştile
din trupul trist.

Cioran şi licitaţia fantastică

2011-04-08T11:49:00.004+03:00

Nu vreau să mă apuc să comentez prestaţia statului roman în licitaţia deja celebră de câteva zile de la Paris.
Spun doar că mă bucură faptul că un om, român chiar, a scos din buzunar peste 400000 de euro pentru a cumpăra un lot de manuscrise ale lui Emil Cioran, pe care urmează să le doneze statului român. Nu mă interesează cine e, unde lucrează şi cum a făcut banii. Gestul e mai mult decât lăudabil şi mă înclin în faţa acestui domn.
Ca o încheiere, cred că Cioran s-ar fi amuzat teribil de toată tevatura asta cu licitaţii, manuscrise, statul roman şi mai ales et caetera...
Dar dacă nici pentru Cioran nu ne agitam, atunci pentru cine?

Punct şi de la capăt

2011-03-10T11:26:00.004+02:00

Cred că un om se formează în mod esenţial prin educaţie, dar mai ales prin experienţă. Depinde de fiecare om cum priveşte sau mai bine spus de cum primeşte lucrurile sub forma evenimenţială.
De fiecare dată avem de ales, chiar daca uneori sau de cele mai multe ori ni se pare că nu avem de unde alege, pentru că există o variantă oarecum impusă. Din comoditate, din motive sociale, morale, religioase etc. uităm de cealaltă variantă. Nu spun că e bună sau rea. Spun că există.
Relaţiile interumane se formează de cele mai multe ori întâmplător, conjunctural. La şcoală, la locul de muncă. Şi te pliezi pe personalităţile oamenilor sau ţi-o impui pe-a ta. Depinde. La un moment dat se mai leagă şi prietenii. Majoritatea sunt efemere, câteva durează mai mult, unele chiar toată viaţa, dacă ai noroc.
Ce mă enervează cel mai tare în viaţă este să dezamăgesc pe cineva. Mereu am căutat să fac mai mult, să las mai mult, să tac când trebuia să vorbesc şi viceversa... În schimb, ce ma doare cel mai mult este să fiu dezamăgită de cineva apropiat. De căcat, ştiu.
Mi s-a reproşat că sunt atât de socială, încât de fapt sunt exact opusul. Adică? Adică sunt jovială şi prietenoasă cam cu toată lumea, şi de fapt nu las pe nimeni să se apropie de mine. Pai cred că am şi io un minim instinct de conservare. De data asta e vorba de conservarea sufletului.
De multe ori am impresia, care tinde să se confirme, că trăiesc în lumea mea şi că greşesc prin a pretinde lucruri care mie mi se par fireşti. Aşa o fi maică...
Nu spun că nu am defectele mele (chiar destul de multe) şi momentele mele de prostie sau momente penibile. Ele există, le conştientizez în mare parte şi încerc să le remediez şi să nu le repet. Dar mi se pare trist să nu mi se spună când greşesc.
Unora le poate mirosi a patetism rândurile de mai sus, dar poate pe câţiva îi va ajuta, sper.
Marea provocare este s-o iei de la capăt. Şi să pui suflet în tot ce faci. Indiferent de riscurile existente.
Parerea mea şi... mai ales et caetera!

Primăvara vine indiferent de anotimp

2011-03-07T17:28:00.006+02:00

A dat un pic soarele şi ne apucăm cu toţii sa scriem despre primăvara, despre dragoste, despre mirosuri (frumoase, că d-asta e primăvară) etc. etc. etc. Asta e o păcăleală aşa cum a fost soarele de azi, cu dinţi!
Oamenilor le place să-şi facă planuri, să spere (asta e cam musai) şi sa fie soare! Aşa ne minţim noi de atâţia de ani: vine primăvara, trece frigul, trec toate relele si o sa fie bine; sau măcar puţin mai bine decât a fost... Cred că din acest motiv lumea e depresivă toamna: încep să iasă la iveală minciunile... Ne minţim an de an că vom munci mai mult, că vom iubi mai mult, ca vom fuma mai puţin, că vom citi mai mult, că ne vom opri într-o zi de joi pe o stradă oarecare, în mijlocul unui oraş, vom închide ochii si nu ne va păsa de zgomotele din jur. Apoi vom deschide ochii şi vom constata cu uimire că au înflorit copacii.
Ideea e sa nu uiţi că primăvara vine întodeauna indiferent de anotimp! Important e să vrei, să-ţi faci timp s-o primeşti şi să n-o foloseşti ca mijloc de manipulare a propriei vieţi!
Fiţi primăvăratici şi mai ales et caetera!

Dragobete vs. Sf. Valentin vs. iubire

2011-02-10T15:05:00.003+02:00

Toată nebunia asta cu Valentine's Day şi cu Dragobetele mă lasă rece. În cel mai rău caz, ma amuz de ştirile penibile de la TV, de diversele oferte şi de găteala orăşenească a cuplurilor, cărora li se face în sfârşit dreptate: pot să se iubească liniştite o zi pe an, fără să dea socoteală nimănui. Sună hippie asa, dar cand ma uit cum se transformă totul în roz cu inimioare îmi pun şi eu o întrebare ca tot omul: la ce e bună treaba asta?
Adică, bun! Sărbătorim un sentiment nobil, frumos, ceea ce nu e rău. Ne pupăm, ne luăm cadouri între noi, iar nu e rău. Dar de aici şi până la a creea o isterie si un subiect în jurul căruia ne învârtim jumătate de februarie, mi se pare cam mult.
"Cum, nu sărbătoreşti Valentine's? Aaaaa, înseamnă ca esti cu Dragobetele nostru tradiţional." Alta dudă marca România post '89. De unde dracu' atâta Dragobete şi atâta tradiţie? Cum explicaţi faptul că până să apară Valentine's nu sărbătorea nimeni nimic în niciun mod tradiţional?
Apoi treaba care m-a şocat un pic: o tanti, ca să nu-i zic altfel, zice la TV că Valentine's e singura zi în care poţi să strigi în gura mare "TE IUBESC!" şi nimeni nu se va uita ciudat la tine! No shit! Pot să strig şi într-o zi de marţi, 13, cu 3 ceasuri rele, în timp ce trec pe sub o scară şi îmi taie calea o pisică neagră! Pot să nu strig nimic şi doar să simt şi să ma bucur imens de clipa aceea! Pot să fiu cretină şi să nu-mi dau seama ce simt, sau idioată şi să nu pot să exprim în niciun fel! Contează că e, şi anume sentimentul! Părerea mea!
Have a fuckin' normal love day! :D Every day!
Vă pup şi mai ales et caetera!

Bine ca macar mai ninge....

2011-01-03T13:17:00.004+02:00

M-am simtit vaduvita de niste sentimente anul asta de sarbatori... intre sarbatori si dupa sarbatori... Am fost cam prea comoda anul asta sa imi fie si sa le fie tuturor bine, ca atunci cand am tras linie, au ramas doar niste sticle de bautura si multa, multa mancare... S-au simtit bine oamenii, sau cel putin asa sustin ei... si eu m-am simtit... dar parca...
In fine, sper ca nu am muscat din prajitura lui Alice (n.r. din Tara Minunilor) si incep sa cresc prea repede si prea prost! Vina imi apartine, fireste... Parca era mai bine cand faceam oameni de zapada si ingerasi cu mucii turturi la nas, cu manusile ude si picioarele inghetate tun... Cand era o bucurie sa cauti brad si cadouri, nu o corvoada, o cursa contra timp...
Bine ca a inceput sa ninga ca-n povesti, sa mai acopere din gheata de pe trotuare si din suflete!
Va pup si mai ales et caetera!

Lobby pentru România

2010-11-14T16:32:00.003+02:00

Azi se încheie o săptămână nebună, nebună...
A venit un student de la Universitatea din Barcelona să stea o săptămână în Bucureşti. Motivul nu este relevant, important este că a intrat în mâinile mele şi ale Alinei (eu şi Alina=the team:D).
Ziua 1 - luat Juan Manuel Bermudez Lorenzo de la Băneasa, cazat la hotel central, mers cu el la o cafea, apoi la plimbat pe ştrase, dus la masă (a ras o tochitură moldovenească, altfel nu iesea din cârciumă) si apoi vorbit multe şi de toate despre România şi Spania... Am rămas un pic dezamăgită de mine şi de Bucureşti... Mă gândeam cum vede el de fapt lucrurile pe care i le arătam, povesteam... Şi îmi trânteşte că Bucureştiul e destul de întunecat comparativ cu Barcelona... Înghit în sec şi trec peste... Salvează seara Teatrul de Operetă "Ion Dacian" care avea în pasajul de la Universitate o cântare (adică era o tanti soprană care interpreta arii, cu câţiva instrumentişti în spate). Îl ducem la hotel şi plecăm cu un fel de gust amar spre blocurile noatre periferice şi mult, mult mai întunecate...
Ziua 2 - Îl ducem prin zona Palatului Parlamentului, rămâne impresionat de chestia aia imensă şi oribilă (părerea mea)... Iar îl duc pe la cărciumile pe unde merg eu, de se mănâncă bine şi mai ieftin, adica studenţeşte :) Juan se dă pe brazdă ca lumea şi zice ca în Bucureşti e mai fain ca la Londra... Logic, zic, la ce mâncare au aia... Şi noi mai suntem si ospitalieri de fel, nu vezi cat te plimbăm peste tot?
Ziua 3 - Ne întâlnim cu o gaşcă mai mare, inclusiv taică-meu, să-i arătam că noi ştim să bem un vin bun (i-a plăcut Feteasca Neagră la nebunie), să ne simţim bine şi să vorbim câte-n lună şi-n stele.
Ziua 4 - S-a dus să viziteze Palatul Parlamentului si Muzeul de Artă Contemporană, precum şi Mitropolia... A zis că i-au plăcut... L-am mai dus eu la Catedrala Sf. Iosif, Biserica Amzei, Ateneul Român şi l-am lăsat împreună cu Alina la o prajitură la Capsa. Deja era foarte impresionat.
Ziua 5 - L-am luat de o aripă şi l-am dus la Constanţa, la Muzeul de Istorie şi Arheologie... I-a plăcut mult... I-am mai povestit şi noi ce mai ştiam, una, alta... Apoi am luat mîncare pe pachet de la un "Împinge tava" şi l-am dus pe plajă să mănânce... A mâncat sarmale, ardei umplut, cremă de zahăr ars şi nu mai ştiu ce... După cum a lins caserolele, cred că i-au plăcut. Apoi ne-am îndreptat către Adamclisi să-i arătăm cetatea Tropaeum Traiani, trofeul şi muzeul. Iar a rămas impresionat... Cred că asta a fost cea mai reuşită zi a săptămânii... Ne-am intors seara târziu, l-am lăsat la hotel şi după ceva timp dădea mesaje să ieşim la un dans :))
Ziua 6 - L-am luat de la hotel si l-am trimis acasă... Nu că ne-ar fi făcut ceva rău, dar avea bilet de avion luat şi nu prea mai voia să plece :D

Morala: Personal, cred că dacă pregăteam un program "artistic" dinainte, nu cred că ieşea aşa bine... Adică omu' s-a simţit bine, a mâncat bine, l-am plimbat peste tot... L-am convins că nu venim din preerie, ca nu ne-am dat jos din căpşun mâine şi că suntem şi noi oameni ca toţi ceilalţi... Nu pot să zic că venise cu eticheta pusă, dar nici "curat" nu era :)) L-am spălat şi balcanizat de tot în 5 zile!

Vă pup şi mai ales... et caetera!

Avem o viata! Cum procedam?

2010-10-09T14:14:00.004+03:00

Ce faci atunci cand ti se pune pata pe o chestie si nu'ti mai iese din cap?
Lamuresc imediat situatia: vrei sa ajuti pe cineva care are in mod vizibil deviatii, probleme (emotionale, sociale, fizice...) si "cineva'ul" zice "multumesc frumos, dar NU!"
Cum adica NU? Simplu: NU! Mai insist putin (putin mai mult, poate prea mult...), dar ramane pe pozitii...
Ii respect decizia, dar cum voi putea sta deoparte, ca prietena, privind cum se complace cu "sunt ceea ce sunt si nu incerca sa ma schimbi..."?
Si stand asa si scriind prostia asta pe care'o citesti acum, imi aduc incet, incet aminte cum si eu am fost tot pe acolo in tineretile mele nebune... Si tot la fel de pornita eram sa nu ma ajute nimeni (bine, eu nici macar nu multumeam pentru intentia buna, in esenta, a omului... ma simteam chiar insultata de lipsa de incredere care mi'era imputata..).
De unde vine atunci dorinta de a ajuta neconditionat (zic eu) oamenii din jur? Cred ca din frustrarile mele interioare si probabil din egoism (culmea, am reusit s'o scriu!)

Deci cu cine ar trebui sa incep "cursul de prim ajutor"?

a. cu mine
b. cu mine si in paralel cu ceilalti
c. las'o asa cum a picat...

sau poate... mai ales et caetera :)

Viata'i greu si dur :)

2010-10-08T18:01:00.004+03:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma uit asa la oameni in general (mai am scapari din acestea) parca ma vad si pe mine cu alti ochi...
Cum vine toamna parca e scris sa vina si una bucata depresie... Si ar fi o treaba sa fie doar depresia mea, dar cand ii vad pe toti in jurul meu gri si tristi ma ia si mai rau nebunia... Nu stiu cum dracu' se aliniaza planetele, vin norii mai multe zile sa nu avem nici soare'n ochi, vine ploaia aia rece, un vant si mai si... si treaba-i gata... si tot tine asa cam pana prin noiembrie, cand deja se simte primul suflu al sarbatorilor ce urmeaza in decembrie...
Fiind dependenta de soare, vara, caldura merg cam teleghidat pe strada in perioada de toamna-iarna... E un fel de "must have" al sezonului rece :)
Deci, ce ne facem fetelor? :))

...si mai ales et caetera... va pup si va respect!

Deci se poate!

2010-07-11T21:13:00.004+03:00

Si uite ca am ajuns si in Turcia! Fiind cam prima iesire din tara, a fost cu peripetii, ras si multa agitatie. Pana la urma am ajuns cu bine, dupa o escala la Istanbul, 4 ore petrecute in autogara din Antalya, vorbit turceste din maini si alte masline d-astea.

Dinarul, adica oraselul in care ma aflu, este unul extrem de linistit si placut.

Dar sa trecem la chestii serioase.

Ieri s-a petrecut fenomenul Aphrodisias, adica o excursie de o zi in cetatea Afroditei. Aici sapa o echipa de la Universitatea din New York care a facut minuni in ceea ce priveste conservarea acestei cetati. Dupa ce am vizitat muzeul, care este extraordinar, am petrecut 4 ore pe cetate minunandu-ma de ceea ce vedeam.

Dar las mai bine pozele sa va incante privirea.

Va pup si revin cu povesti de la hamam (adica de la baia turceasca).

... si mai ales et caetera!

Perle de la Bac!

2010-06-19T11:39:00.004+03:00

Ma distram cu niste asa zise "perle" ale elevilor, de la Bacalaureatul de anul asta sau mai vechi... Si am zis sa incerc sa vi le impartasec, sa nu rad singura de nebuna :)

La categoria "Citeste o carte" avem un elev sincer care ne spune: Miron Costin vrea sa ne arate ca este bine ca din cand in cand sa mai deschizi o carte si sa o citesti pentru ca nu face rau. Propun ca dupa chestia aia de la TV cu "evitati consumul de sare, zahar si grasimi" si fie bagata si treaba asta... Poate prinde :)

La categoria "Romanul s-a nascut poet" avem: Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca. Sau: În multe poezii Octavian Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura. Sau asa: Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Categoria "Istoria neamului": Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.(...) Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi. (...) Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului. Sau: Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii. Si mai ales: Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.

Categoria "Istoria alora" avem: Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta. Sau: Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

La final am pastrat "perlele" la care am ras cu lacrimi:

In cunoscuta balada "Miorita", sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia lui. (Recunoasteti ca la oaie turnatoare nu v-ati gandit pana acum!)

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia. (Aici n-am completari, m-a lasat fara cuvinte!)

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el. (Mi se pare corect si i-as fi dat 10 pentru sinceritate si intelegere a textului!:)))

Va pup si va iubesc si... mai ales et caetera!

Cultul stramosilor sau ce mai e pe la Bellu

2010-05-30T16:18:00.003+03:00

Aveti mai sus cateva imagini surprinse ieri (29 mai 2010) in cimitirul Bellu.

Am doar cateva lucruri de mentionat, concluziile le veti trage singuri cel mai probabil.

1. Mormantul lui St. O. Iosif - avea un bust de bronz acum ceva ani...

2. si 3. Mormantul lui Alexandru N. Lahovary - nu mai necesita niciun comentariu. (fac o paranteza: mormantul nu are niciun indicator, iar numele pe care il vedeti in imaginea 3 era acoperit si cu greu am descoperit ca scrie ceva.)

4. Mormantul lui A.D. Xenopol - avea o placa de bronz... acum ceva ani...

5. Mormantul lui G. Bacovia - avea o placa de plumb, tot cu ceva timp in urma...

6. Un fel de turla de la un cavou... in stare jalnica...

7. Un mormant vechi - imaginea din stanga este sparta...

Cronica unui regret

2010-05-28T11:24:00.004+03:00

De obicei, multora dintre noi ne pare rau ca am facut sau, mai rau, ca nu am facut ceva la un anumit moment in viata noastra. Sau ca nu am constientizat la momentul potrivit niste lucruri care ne faceau fericiti. Sau ca din viata noastra au disparut persoanele dragi pe care nu ni le inchipuiam ca nu vor mai exista intr-o zi.

Punand intrebari in stanga si-n dreapta, mi-am dat seama cat de legati emotional suntem unii de ceilalti, dar mai ales cum incercam sa ascundem asta pentru a masca o fragilitate fireasca de altfel. Zambetul trist din coltul gurii, care arata o dorinta neimplinita, un dor nemarginit, o intrebare (Ce-ar fi fost daca...?) imi indica o resemnare (in sensul bun al cuvantului), vecina cu abandonarea in trecut.

La o bere, la o depresie, la un parastas... ne mai amintim de cei care au fost, cu care eram atat de obisnuiti, incat i-am cam uitat acum.

Consider ca omul, oricat de mult ar regreta ceva, are puterea de a se adapta. Cel care nu poate trece peste, se sinucide invariabil (fizic sau/si in interior).

Totodata, regretul este ceea ce ne ancoreaza de viata, ceea ce ne tine cu ochii deschisi, spre a nu mai ajunge in situatii cu precedent afectiv... Insa regretele vin si pleaca... ne formeaza, ne trag de maneca si ne arata si alte fatete ale unei aparente simplitati ale vietii...

Personal regret ca:

- nu pot vedea zilnic cerul senin

- ca nu pot avea incredere in oameni

- nu e liniste atunci cand imi doresc

- ca plang atunci cand nu trebuie sa plang si ca nu plang atunci cand trebuie

- ca imi rod unghiile ca o nebuna

- ca nu l-am cunoscut pe Mircea Eliade (primul exemplu din mii de oameni pe care as fi vrut neaparat sa-i cunosc)

-ca acest post pe blog nu o sa schimbe cu nimic mersul lucrurilor si nici n-o sa aline nimanui durerile.

.... si mai ales et caetera!... prea mult et caetera!

Va pup si va respect!

P.S. Dumezeu sa te aiba in paza nea Jean!

Fiind baiet paduri cutreieram

2010-05-23T15:39:00.003+03:00

Toata saptamana am fost plecata prin tara. Am prestat si un pic de Chisinau miercuri (doar cateva ore), dar a fost o experienta destul de interesanta, ca sa zic asa. Am plecat cu o plasa plina de bomboane BUCURIA :D

Apoi Suceava (vezi imaginile de mai sus :D), un pic de Botosani si Iasi. O zona superba, cu oameni frumosi, calzi si primitori.

Mi-am implinit o dorinta mai veche: aceea de a bea un vin bun la Bolta Rece in Iasi.

A fost o calatorie frumoasa, de care aveam nevoie...

Voi reveni cu chestii amuzante, acum sunt inca setata pe amintirea zilelor trecute.

Va pup si va respect!

... si mai ales et caetera!

PS: La multi ani Oana Stoica Mujea, Marian Coman si Tritonic!

Ce mai e prin Românica

2010-05-09T17:21:00.005+03:00

Ca tot n-am mai scris de ceva timp, am zis să revin (de scăpat nu scăpaţi!) cu alte nebunii pe ordinea de zi.

Am auzit că ne bagă în căcat maestrul Băse, a fost şi una bucată FMI pe la noi care s-a spălat pe mâini pe modelul Pilat din Pont (acelaşi Pont din care pleca Băselu' pe 7 mări)... Mai vine o cenuşă/un nor de control să ne ameţească mai rău decât suntem. Am auzit şi ceva despre nişte proteste săptămâna viitoare şi pe 19 mai... Şi cam asta ar fi rezumatul unor discuţii de cârciumă, unde toţi suntem specialişti în fotbal, politică şi istorie. Asta mă amuză rău si recunosc că mă ia valu' de multe ori şi pe mine. Zici că acum mă duc peste ăia în Parlament, le dau 2, 3, chiar 4 sau 5 perechi de palme şi le zic cum că de fapt sunt nişte bulangii care nu fac nimic.

Aşa că aştept frustrări de pahar şi soluţii aici pe blog :))

Am glumit!

Am scris şi eu să vedeţi că mai trăiesc.

Vă iubesc şi vă respect!

... şi mai ales et caetera!

A se vedea pana la capat!

2010-04-01T14:17:00.002+03:00

Ceva care - recunosc - m-a intrigat, cel putin in prima parte, lasandu-ma cu un zambet pe buze la final! Priviti, intelegeti, zambiti si luati aminte! Astept pareri!
Sa nu uit: sa aveti parte sa Sarbatori luminate si de multa liniste! Eu, cel putin, asta imi doresc!
Va pup si va iubesc si ...mai ales et caetera!

Sa ai puterea sa spui NU!

2010-03-24T17:54:00.004+02:00

Stire: Un matematician rus a refuzat un premiu de 1 000 000 de dolari, oferit de Clay Mathematics, dupa ce a rezolvat una dintre cele mai grele probleme din istorie. In 2003, dr. Grigori Perelman a postat rezolvarea sa la celebra problema "Conjectura lui Poincare", ce s-a dovedit a fi adevarata. In urma cu doar cateva zile, un trimis al institutului i-a oferit matematicianului un cec in valoare de 1 000 000 de dolari pe care Grigori l-a refuzat. De asemenea, in urma cu 4 ani, el a refuzat si medalia Fields, cel mai cunoscut premiu din domeniu. "Nu ma intereseaza banii sau faima. Nu vreau sa ajung sa se uite lumea la mine ca la animalele de la zoo", a declarat atunci rusul.Unele surse sustin ca Perelman nu are o slujba si locuieste impreuna cu mama si sora sa intr-un apartament din St. Petersburg. Matematicianul a refuzat sa discute cu jurnalistii. Vecinii sustin ca poarta mereu aceleasi haine, nu isi tunde niciodata parul, nu isi taie unghiile si merge mereu cu capul in pamant. Directorul Institutului de Matematica Steklov, Sergei Kisliakov, a declarat ca Perelman a parasit nemultumit lumea matematicii cu patru ani in urma. Matematicianul a intrerupt contactele cu comunitatea, dorind sa gaseasca o slujba fara legatura cu domeniul.

Citesc asta azi de dimineata si nu imi pot stapani un zambet in coltul gurii... Stiam de acest rus care intoarce lumea pe dos cu teoriile, demonstratiile, dar si cu atitudinea sa! Si acum face un gest pe care, recunosc cu mana pe inima, nu cred ca as avea puterea sa-l fac vreodata! Nu ca as pune atata pret pe niste hartii valorice, dar nu am suficienta independenta intelectuala, nebunie creatoare si alte ingrediente care construiesc geniile sau cum vreti sa le spuneti!
Imi aduce aminte de o poezie clasica...
Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,
Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;
Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.

Mai e ceva de adaugat?...

Din cauza motivului....

2010-03-17T15:11:00.007+02:00

"Ce faci mai Alexo cu istoria, cu arheologia? Nu vezi ca noi am facut (si aici incepe garla de facultati la moda) marketing, jurnalism, relatii, afaceri, finante...... si abia ne tragem sufletul in cacatul asta de tara?" Pai nu fac nimic mai baieti (si fete)... ca daca faceam ceva nu ma mai oboseam sa scriu mizeria asta de blog... Lucram si io cu pile la un institut, muzeu, ceva.... si ma durea la basca! Dar nu! Nu lucrez si cel mai probabil chiar n-o sa fac nimic altceva cu istoria, afara de multumirea mea interioara ca am avut puterea sa fac ceea ce mi-am dorit. Asta nu am cum s-o schimb! Poate sa-mi ia orice saracia, mizeria, criza... dar visele nu mi le ia! O sa ramana acolo si atunci cand vor deveni realitate (pentru ca sunt sigura ca vor deveni la un moment dat), voi sti ca au fost acolo si ca in sinea mea am luptat mereu pentru ele!
N-o sa fiu niciodata Iorga 2, Tocilescu 5 sau Parvan 6 din 49... Nu sunt si nu voi fi pentru ca nu sunt un geniu... Fac parte cu mandrie din "media aurita" pe care o respecta atat de mult Kant! (adica nu aceia care au indeajuns de mult creier sa creeze, ci aceia care transmit mai departe creatiile) Sunt o mediocra de nota 10, dar care n-a excelat niciodata in ceva anume. Stiu cate ceva din tot, adica nimic... En fin, multumirea mea va fi ca atunci cand voi fi cu un picior in groapa sa nu ma injure toti de mama si de proasta ce am fost...
La final un mic video cu Tropaeum Traiani/Adamclisi (pour les connaisseurs!)
Va pup si va iubesc!
Aveti grija de voi, de trupul vostru si mai ales et caetera!

P.S. Daca va mira patetismul scrierii, dati vina pe lipsa soarelui si pe astenie! Vorba unui nene: "E viata greu, dar mai da-le dreacu' de bani"!

Ce avem noi aici?

2010-03-10T13:08:00.003+02:00

Da, ce avem noi aici? O tara, niste oameni care o populeaza... eh, si d-aici nenorocirea: o istorie oameni buni... o istorie cu care ne mandrim, unii dintre noi (sper ca majoritatea), dar pe care o refuzam, nu ne-o asumam (cum ar spune tata, de exemplu). Tot el zice ca sunt 3 tipuri de popoare in lumea asta a noastra: popoare care fac istoria, popoare care o traiesc si cele care o refuza. Cum Romanica noastra am stabilit inca de la inceput unde se incadreaza, vreau sa va provoc mai departe: care dintre voi, ca cetatean/locuitor al acestei tari, considera ca se poate face ceva aici cu sufletul? In sensul ca: poti trai decent si curat intr-o tara care (pare-mi-se) are un popor nebatut la timp.
Ascultam aseara marturiile unui veteran din cel de-al doilea Razboi Mondial si ma treceau fiorii! In fata unor astfel de oameni nu poti decat sa te inclini si sa-ti declari respectul vesnic!
Si ne mai plangem ca noi avem probleme?
Astept critici si mai ales et caetera!

o saptamana de pomina!

2010-03-07T18:02:00.004+02:00

Daca v-ati fi asteptat sa va asaltez cu postari peste postari asa de inceput, ei bine, am avut o saptamana plina de cursuri, evenimente de organizat si carti de tiparit! Important e ca s-a terminat cu bine!
Fac o scurta trecere in revista:
- m-a durut un genunchi in mod groaznic, prevestind cu injuraturi in coltul gurii (si din partea mea, dar mai ales din partea pretenilor care ma sprijina si la bine si atat :)) ) o mare schimbare de vreme! Care s-a si produs in mod fatal si din cate am auzit mai tine un pic asa, de control.
- am avut placerea sa lucrez la 2 carti minunate, cu 2 autoare incredibil de intelegatoare si cu un bun simt greu de egalat! Felicitari Lucia Verona si Oana Dusmanescu pentru Labirint obligatoriu si, respectiv, Urechile pisicii Olga! Sper ca au iesit ok si lansarile :P
- ma tot streseaza o nebuna cu telefoane si mesaje! M-a amuzat la inceput, acum deja e enervanta, dar gasesc io ac de cojocul ei!
- un bun prieten si-a facut blog inspirat de mine, zice el! Nu strica sa aruncati un ochi!

In rest, m-am perindat ca o diva intre Uniunea Scriitorilor si Rin Grand Hotel, incercand sa fac fata "distractiei".
Momentul amuzant al saptamanii: m-am scapat la tata ca mi-am facut blog! A ras un pic de mine, cine il stie isi da seama de ce, si m-a luat gura pe dinainte si m-am laudat chiar cu cate comentarii am primit de la inceput! Si urmeaza intrebarea fatala: Si despre ce ai scris? Acum cine a citit postarea trecuta isi inchipuie cum am inceput sa-mi dau ochii peste cap, sa-mi caut tigarile si bricheta doar ca sa mai castig timp sa inventez ceva! Asta in timp ce pretenii (aceiasi prezenti si in momentul CASETA) chicoteau pe infundate! Nu va uit! In fine, am dres busuiocul si am trecut peste detalii!
Maine incepe iar nebunia! Cine stie cand voi mai apuca sa scriu!
Va pup si mai ales et caetera!

mare e gradina Domnului...

2010-02-28T15:36:00.005+02:00

Din ciclul "Omul cat traieste invata!", va impartasesc o intamplare care m-a lasat cu gura cascata...
S-a intamplat azi-noapte cu o continuare azi de dimineata... Petrecere mica, restransa... cativa prieteni vechi, niste rubedenii... totul chill... un prieten care fusese si el invitat suna si zice ca vine si el, mai tarziu ce-i drept, dar si cu inca 2 prieteni... nu ma intelegeti gresit, nu sunt anti-sociala, insa stiind de unul dintre ei ca nu prea are toata tigla pe casa (doar din povesti, intr-adevar) nu prea am suras la idee, insa cine sunt eu sa stau in calea fericirii oamenilor? Mi-au sarit pretenii in cap... "Lasa dom'ne ca mai radem si noi!"
Vin respectivii, o gluma, o atentie, o biscuite... ma retrag strategic, fiind deja o ora inaintata... ma scuz, zic "noapte buna" si adorm in timp ce ma arunc in pat...
De aici incepe ciudatenia... Pe la 5 ore dimineata ma trezesc auzind niste zgomote ciudate... Troznea mobila, se auzeau pasi... Eh, ma folosesc de pretextul ca ma duc la baie si trec prin fata camerei unde trebuia sa doarma amicul cu tigla lipsa... Ei bine, maestrul de ceremonii asculta Metallica la casti (m-am simtit un pic jignita, recunosc, pentru ca si eu ascult Metallica, dar cine zice ca si eu am toata tigla pe casa?) se plimba prin camera lovindu-se de diferite obiecte care alcatuiau un modest mobilier... aaa si dadea din cap,ca un adevarat roacher ce era!
Ma uit un pic patrat asa la el si plec mai departe... dubios, zic eu in gand... Trec peste detalii si scurtez prin a adauga picanteria suprema!
Ce facea omul la 8 dimineata? Statea pe marginea ferestrei (ne aflam la etajul 8!), se balanganea, striga "OLE!" cu aceleasi casti in urechi (ceea ce m-a si trezit - DIN NOU!) si rodea o caseta audio cu Evergreen-uri a tatalui meu (care daca afla ne spanzura pe toti :)) ) Da, da... a ros o caseta... am innebunit cand am vazut...
Explicatia a venit foarte logic: omul vesel nu stia ale cui sunt si s-a gandit sa inceapa sa le pape! Am dus munca de lamurire o ora sa plece dracu' din casa, in timp ce maturam ramasitele din plastic scuipate de el pe mocheta...
Concluzia: mare e gradina Domnului si se vede clar ca a pierdut controlul asupra a ceea ce se numeste omenire, din moment ce toti nebunii umbla dezlegati!
Morala: o viata avem si... mai ales et caetera!
Va pup si va respect!

pentru inceput...

2010-02-26T15:12:00.000+02:00

Ca sa nu ma laud ca mi-am facut blog si sa nu gaseasca lumea nimic scris, am zis sa va plictisesc pentru inceput cu 3 masline si 2 atentii... Nu am experienta blogosferei si ma uit cu admiratie la cei care au sute sau poate mii de vizualizari pe zi. Nu am astfel de pretentii, dar nici nu m-as plange daca ar fi asa... E un fel de provocare de-a mea cu mine, sa vad daca pot scrie lucruri interesante nu numai pentru mine si prietenii mei, dar mai ales et caetera!